Miruita cu zapada, sta Batrana descheiata,
Imblanita-n cetini negre si cu viscole pe par.
Orizonturile taie cu spinarea-ncovoiata,
Mirosind a rododendron si a bobi de ienupar.
De la stanga, varful Rosu, de pe tronul de seninuri,
Casca, sprijinit in gheare, suspinand bolovanos.
A te ridica atata, cate zile, cate chinuri…
Sa poti umple cui te vede, sufletele, de frumos.
Verde proaspat curge-n ramuri, fagii dorm in clorofila.
Sloboziti din iobagia de omaturi si stihii.
Primavara peste dansii a trecut ca o copila,
Aruncand din buzunare flori marunte, muguri vii.
Boarea suie valea uda, mangaind pe umbre seara.
Brazii misca tepii aspri, intr-un fosnet uleios.
Pajistile cu branduse strang la piepturi primavara –
Gramajoare de odoare, cu prisosuri de miros.
Iezerul, incet, adoarme. Coama lui de pietre sure,
Sifonata-n valuri aspre, trage noaptea peste ea.
Au tacut, pe rand, ecouri. Au cazut peste padure
Picaturi de intuneric, ca o ploaie de cafea.
